Codrin Paveliuc Olariu

Astazi am asistat la un ping pong parlamentar.

Invocand prevederile articolului 66 (2) din Constitutia Romaniei, Traian Basescu a decis convocarea Parlamentului in sesiune extraordinara in prima jumatate a lunii august pentru reexaminarea carentelor din justitie prezentate in raportul CE referitor la Mecanismul de Cooperare si Verificare, el facand o cerere in acest sens zilele trecute.

Ca presedinte inlocuitor al Senatului, Dan Voiculescu, “mogulul Antenelor” – maestrul trucajelor de pe autostrazile din Romania din aceste momente in care ni se prezinta doar ambuteiaje cand, de fapt, traficul este fluent, i-a returnat cererea presedintelui cu urmatoarele precizari:

-          Mentionarea perioadei de desfasurare a sesiunii extraordinare;

-          Completarea ordinii de zi cu alte proiecte de legi (economice) – in afara celor mentionate in cererea prezidentiala, necesare pentru economia si societatea romaneasca.

Cererea a fost returnata, cerandu-se completarea acesteia pentru a fi conforma cu Regulamentul de Organizare si Functionare a Senatului.

Conform acestui regulament, articolul 81 (3) prevede faptul ca “Convocarea (n.r. in sesiune extraordinara) se face de preşedintele (n.r. in acest caz, presedintele inlocuitor) Senatului. Preşedintele poate să nu ia in considerare cererile de convocare a unei sesiuni extraordinare, care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin.(1) şi (2).“

Articolul 81 (1) prevede faptul ca “Senatul se întruneşte şi în sesiuni extraordinare la cererea Preşedintelui României, a Biroului permanent ori a cel puţin o treime din numărul total al senatorilor.”

Articolul 81 (2) prevede: “Cererea de convocare a unei sesiuni extraordinare se face în scris şi va cuprinde motivul, ordinea de zi propusă şi durata de desfăşurare a sesiunii extraordinare.”

Din ce vad eu, mogulul are dreptate in privinta trimiterii cererii inapoi presedintelui deoarece acesta nu a precizat durata de desfasurare a sesiunii extraordinare, dar nu cred ca are dreptate in privinta modificarii/completarii ordinii de zi (aceasta cerere putandu-se face printr-o scrisoare oficiala/deschisa) sau, pur si simplu, prin supunerea la vot in cadrul Birourilor Permanente Reunite (nu este prevazuta ca obligatorie ordinea de zi ceruta expres in cererea prezidentiala, deci se pot face astfel modificari).

Abia astept urmatoarea lovitura in acest meci de ping-pong parlamentar.

Camera Deputaţilor (camera decizională)a aprobat Legea Parteneriatului Public – Privat ieri, 30 iunie 2010.

Aceasta prevede ca finanţarea parteneriatului public – privat va fi făcut exclusiv de partenerul privat al investiţiei în timp ce partenerul public va contribui cu diverse active precum clădiri, terenuri etc. Se elimină totodată licitaţia ca mod de atribuire a contractelor, preferându-se selecţia şi negocierea directă.

Această lege se va aplica în domenii precum infrastructură (rutieră, tehnico-edilitară, comunicaţii, energie), servicii şi altele.

Deşi mulţi critică deja această lege din cauza eliminării licitaţiei ca procedură de selecţie a partenerului privat în cadrul proiectului, eu o consider ca o oportunitate pentru dezvoltarea mediului rural al României în special.

Dar, pentru a fi dus la bun sfârşit acest obiectiv, trebuie stabilită, în special la nivelul comunităţilor rurale, o strategie clară de dezvoltare locală bazată pe evaluarea nevoilor şi potenţialului de dezvoltare.

Puncte bune:

• Elimină diferenţele de dezvoltare dintre comunităţi şi necesitatea cofinanţării din partea autorităţilor publice;
• Elimină întârzierile cauzate de posibilele contestaţii în cazul achiziţiilor publice;

Puncte slabe:

• Întârzieri în implementarea unor proiecte de necesitate publică datorită unor „interese” individiuale”;

Astazi, 20 iunie 2010, au loc alegerile prezidentiale in Polonia. Acum o saptamana au avut loc alegerile parlamentare in Belgia.

Am urmarit cu atentie presa internationala si campania care s-a desfasurat in aceste doua tari pentru a vedea modul de desfasurare, viitorul „stralucit” promis cetatenilor si, in special, promisiunile candidatilor.

Un lucru iese in evidenta intotdeauna: cea mai nemultumita categorie din toate tarile (ma rog, din Polonia, Belgia si Romania) este cea reprezentata de tinerii cu varsta intre 18 si 35 de ani, absolventi de studii superioare.

Niciodata nu veti vedea un politician care se va adresa acestei categorii facand promisiuni, pe care ulterior sa le indeplineasca sau sa le incalce. Este o categorie ignorata total.

Trebuie sa ne gasim o voce care sa ne reprezinte, o voce a ratiunii:

I have never had a vote, and I have raised hell all over this country. You don’t need a vote to raise hell! You need convictions and a voice!
Mother Jones

Conform unui articol realizat astazi de BBC Uk, multi tineri polonezi absolventi de studii superioare au probleme in a isi gasi un loc de munca dupa terminarea studiilor, iar, in cazul in care isi gasesc, in general dupa minim 6 luni de cautari, salariul este prea mic pentru plata cheltuielilor de „supravietuire”, acestia trebuind sa traiasca, in continuare, cu parintii.

Aceasta situatie, precum stim cu totii, este prezenta si in Romania, tinerii cu varste intre 18 si 35 de ani, absolventi de studii superioare constituind categoria cea mai dezavantajata pe piata muncii, datoria lipsei de experienta si vechime.

Atat in Polonia, cat si in Romania, alaturi de nivelul scazut al salariilor, acest lucru duce la o crestere a ratei migratiei externe, in special pe posturi de munca necalificate. Conform EUROSTAT, ultimele 5 luni, rata migratiei in Romania a crescut cu 14.72% fata de perioada similara a anului 2009.

Ne revoltam sau emigram?

Ajutam la dezvoltarea tarii sau la distrugerea ei?

There’s a voice inside you that tells you what you should do.
Alan Rickman

În ultima perioadă, au apărut pachete de măsuri anti criză din partea tuturor partidelor politice, organizaţiilor non-guvernamentale, sindicate, patronate etc., idei din partea tuturor oamenilor pe care îi întâlnesc pe stradă în fiecare zi.

Pentru a nu ieşi din tipar, am hotărât să îmi dau şi eu, din nou, cu părerea.

Într-o democraţie funcţională, statul se ocupă de bunăstarea cetăţenilor până la un anumit punct. După ce acest punct este atins, societatea civilă este responsabilă de acest lucru. Aici încep soluţiile mele.

Propunerea mea:

În România există companii cu capital integral sau majoritar de stat, cu capital privat, sindicate şi patronate, asociaţii ale producătorilor şi procesatorilor, asociaţii ale agricultorilor, organizaţii non-guvernamentale (pe diferite domenii de activitate: dezvoltare comunitară, dezvoltare rurală, educaţie, mediu, tineret etc.), universităţi şi institute de cercetare, unităţi de învătământ preuniversitar, administraţii publice locale etc.

Propun unificarea acestora (informal vorbind) sub o „umbrelă” pentru a permite o dezvoltare comunitară şi depăşirea perioadei de criză de către populaţiei afectate (pensionari, tineri fără loc de muncă, persoane cu venituri reduse etc.). Să vorbim în exemple:

Exemplul 1: nivel economic – preţuri scăzute/competitivitate/rata profitului – gândiţi-vă la un Holding (să zicem Kosarom)

Domeniul: Agricultură –> fermier culturi de câmp (a.k.a. ţăran) – procesator – reţea magazine (de cartier, pieţe agroalimentare, super/hypermarket).

În judeţul Iaşi (de exemplu), avem 93 de comune în care fermierii exploatează aproximativ 85 de mii de hectare teren agricol. Printr-o planificare la nivel judeţean, regional şi naţional a necesarului de produse agricole, se poate stabili exact structura culturilor pe aceste suprafeţe, iar cu susţinerea producătorilor de seminţe şi material săditor şi de erbicide, precum şi a specialiştilor în agricultură (din cadrul universităţilor şi instituţiilor publice: ANCA, DADR etc.) se pot cultiva aceste terenuri în funcţie de necesităţi. Stabilirea unei linii directe fermier – procesator – magazine, eliminarea intermediarilor şi creşterea ofertei poate duce la scăderea preţurilor  produselor agroalimentare de primă necesitate (şi la existenţa unor exporturi=), lucru absolut necesar într-o perioadă de criză.

Rata profitului trebuie menţinută la un nivel de 3-8% pentru toţi cei implicaţi în acest lanţ pentru a păstra un nivel scăzut al preţurilor.

Domeniul: Construcţii –>  administraţie publică locală – producător materiale construcţii – firmă de management spitalitesc/educaţional/cultural

Propunerea mea în acest domeniu este menţionată de mulţi în aceste zile, urmând să fie emisă şi o lege în acest sens în curând (???). Este vorba de parteneriatele public – privat (P-P).

Ideea ar fi următoarea:

citeste mai departe…

Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a publicat poziţia oficială a Guvernului României privind Politica Agricolă Comună post 2013. Aceasta prezintă posibila configuraţie a PAC după 2013 din perspectiva României.

Poziţia Guvernului României face parte din categoria celor „conservative” susţinând creşterea fondurilor disponibile pentru Pilonul 1 şi reducerea celor pentru Pilonul 2. Această poziţie presupune totodată introducerea unei plăţi unice la nivel regional/naţional şi creşterea fondurilor alocate prin intermediul FEADR. Se prevede, de asemenea, implementarea deciziilor luate cu ocazia HC (Health Check of the CAP – 2008).

Poziţia oficială a României prevede menţinerea a 2 piloni:

- Plăţi directe şi măsuri de piaţă (Pilonul 1);

- Dezvoltare rurală (Pilonul 2);

Guvernul României studiază posibilitatea introducerii plăţilor pe suprafaţă din Axa 2 (agro-mediu, plăţi pt. Zone defavorizate etc.) din PNDR în Pilonul 1.

Poziţia oficială a României reconsideră astfel rolul fermelor mici şi mijlocii, axându-se pe acestea în dezvoltarea agriculturii şi a comunităţilor rurale.

Puteţi vizualiza poziţia oficială a României utilizând linkul următor:

În acest moment, se desfăşoară, la nivel european două dezbateri privind Politica Agricolă Comună post 2013:

• Your Ideas Matter – lansată de DG Agri care se va încheia cu o conferinţă în data de 19-20 iulie 2010;
• ARC 2020 (Agriculture and Rural Convention) – lansată de Groupe de Bruges, Forum Synergies şi IHECS, cu susţinerea IHECS ce va avea ca finalitatea redactarea unui raport privind poziţia celor 27 de ţări membre + 1 (Croaţia) ce urmează a fi prezentat Comisiei Europene şi Parlamentului European (octombrie 2010).

Vă invit să vă alăturaţi acestor două iniţiative de a participa la dezbaterea Politicii Agricole Comune post 2013.